Despre mine

UNIVERSUL ARTEI

De timpuriu, arta s-a strecurat în viața mea ca o melodie discretă, prezentă în fiecare detaliu al lumii din jur, așteptând să fie ascultată. Această curiozitate nativă mi-a conturat, pas cu pas, un drum firesc spre universul creației.

Simțul pentru formă și frumusețe s-a trezit devreme, hrănit de călătorii și de întâlnirile timpurii cu locuri încărcate de cultură și memorie. Marile muzee și galerii m-au găsit tocmai în acel moment fragil în care ochiul copilului începe să înțeleagă că lumea poate fi și altfel decât este, că poate fi mai mult.

Pasiunea pentru artă s-a născut dintr-o nevoie interioară: aceea ca lumea din jur să facă sens, să fie armonioasă, să reflecte ceea ce adesea cuvintele nu pot cuprinde. Pictura a devenit limbajul acelei lumi interioare, un labirint de gânduri și trăiri ce nu mai puteau rămâne ascunse.

A face artă a însemnat, pentru mine, a transpune pe pânză ceea ce nu mai putea fi conținut înăuntru. A fi sinceră cu o parte din mine pe care altfel nu știam cum să o arăt. Fiecare lucrare este o frântură din identitatea mea, un gând, un sentiment, un pas spre înțelegerea mai clară a ceea ce sunt și a ceea ce doresc să devin.

O călătorie inițiatică

Sunt una dintre aceia care au ales să-și schimbe meseria „serioasă” cu una nu mai puțin serioasă, dar văzută ca un hobby. Un downshift necesar, care m-a așezat în poziția începătorului, a novicelui care descoperă că trebuie să reînvețe de la zero o altă meserie. Autodidact, în formă pură.

La 27 de ani mi-am propus să fac din pictură nu un hobby, ci un jobby, renunțând la cariera de avocat, după doi ani de stagiatură. Atunci au început să apară întrebări legate de sens, de contribuție, întrebări pe care, de altfel, ni le punem cu toții din când în când. Într-o dimineață am știut: „Maria trebuie să picteze”. Am cumpărat culori și pensule și am îndrăznit să-mi încerc mâna. Am fost admisă apoi la Universitatea de Arte din Londra, însă am decis să rămân în țară și să încerc pe cont propriu să-mi realizez menirea.

Să învăț să pictez, să învăț să comunic, să mă exprim, iar ceea ce exprim să aibă constanță și consecvență și, nu în ultimul rând, să mă expun, cel mai dificil pentru mine. Căci fără om și emoțiile lumii sale, nicio pictură nu ar mai avea încărcătura de valoare intrinsecă atribuită desenului său.

Cred că este nevoie de curaj pentru a te asculta pe tine, pentru a-ți urma intuiția, deși nimic din lumea exterioară nu îți susține cauza. Nu diplome, evaluări, masterate sau concursuri. „Curajul nu înseamnă, până la urmă, absența temerilor, ci puterea de a nu te lăsa paralizat de ele”. Am urmat ulterior cursurile de pictură ale Școlii de Arte București și am rămas exclusiv în lumea minunată și curioasă a artei.

O viață dedicată Frumosului

Marie Nouvelle s-a născut dintr-un dor, de frumos, de esență, de tot ceea ce arta știe să spună fără cuvinte.

Am ales să transform pânza în ceva ce poate fi purtat, atins, simțit. Fiecare piesă poartă cu ea o stare, un fragment de emoție, un moment suspendat în timp.

Pentru că arta nu aparține doar pereților, ea aparține vieții.

Te strânge la piept și îți șoptește, blând, să nu uiți cine ești cu adevărat.